Picură unitatea interioară: de ce apare condensul și ce se verifică în ordine
Prima picătură cade pe pervaz și o ștergi. A doua zi e o pată pe tencuială sub aparat. În octombrie, când aparatul a trecut pe încălzire, scurgerea pare și mai nelalocul ei: „păi nu mai răcește, de unde apă?”. Apa are de unde să vină în ambele regimuri, iar cel mai des nu e defect de aparat, ci o problemă de evacuare. Ordinea în care se verifică lucrurile contează, pentru că sare de la cel mai ieftin la cel mai scump.
De unde apare apa, în primul rând
Pe răcire, bateria unității interioare e mai rece decât aerul din cameră. Vaporii condensează pe aripioare, apa curge în tăviță și de acolo pe țeava de condens, afară. Într-o zi umedă se adună litri de apă — toată trebuie să plece prin acea țeavă.
Pe încălzire, unitatea interioară nu produce condens; îl produce cea de afară, care devine rece. Dacă în octombrie apa apare la unitatea din cameră pe încălzire, cauza e de obicei altundeva: apă rămasă în tăviță de peste vară, izolație lipsă pe traseul de țeavă (care condensează ea însăși), sau o scurgere care se vede doar acum, când condensul exterior a început să curgă prin același traseu.
Manualul Daikin pentru seria FTXP cere, pentru condițiile de peste 30 °C și umiditate peste 80%, izolație de minimum 20 mm pe țeava de agent frigorific, tocmai ca să nu condenseze pe suprafața izolației. O țeavă cu izolație tăiată sau lipsă picură pe toată lungimea, iar urma apare la cel mai jos punct — adesea chiar sub aparat, ceea ce dă impresia că picură aparatul.
Verificarea 1: filtrele
Începe de aici fiindcă durează cinci minute. Filtre înfundate înseamnă aer puțin peste baterie, bateria se răcește prea mult și îngheață. Manualul de service Mitsubishi Electric pentru seria MSZ/MSY-GS descrie protecția dedicată: când temperatura schimbătorului interior scade prea mult, intră modul de prevenire a înghețării bateriei (coil frost prevention) — ventilatorul interior rămâne la viteza setată, iar compresorul se oprește până urcă temperatura schimbătorului.
Protecția există, dar nu e infailibilă în condiții de aer foarte redus. Gheața care s-a format se topește, apa depășește tăvița și curge în cameră — nu prin țeava de condens. Semnul clasic: picură în rafale, nu constant, și adesea după ce aparatul se oprește.
Același manual dă și limita de umiditate pentru regimul de răcire: maximum 78% umiditate a aerului aspirat. Peste asta, aparatul lucrează în afara condițiilor de funcționare din manual, iar cantitatea de condens o depășește pe cea prevăzută.
Verificarea 2: tăvița și gura de evacuare
Tăvița de sub baterie colectează apa. În ea ajung praf, polen și tot ce trece de filtre; se formează un depozit care, în timp, închide gura de evacuare. Când gura e închisă, tăvița se umple și dă pe lângă — de obicei pe partea opusă aparatului, pe unde e mai jos nivelul.
Semne că asta e cauza: apa apare după un timp de funcționare, nu imediat; picură din aceeași parte constant; miroase. Curățarea tăviței și a gurii face parte din igienizarea aparatului, nu e o intervenție separată.
Verificarea 3: panta țevii de condens
Aici e cauza cea mai frecventă la aparatele montate în grabă, și singura care nu se rezolvă cu curățenie. Condensul curge gravitațional; dacă țeava nu coboară continuu, apa se adună într-un punct și se întoarce.
Manualul de instalare Mitsubishi Electric pentru seria PEFY-WP VMA-E pune cifra pe hârtie: traseul de condens trebuie să coboare, cu o pantă de peste 1/100, spre punctul de evacuare, și nu se admite niciun sifon sau neregularitate pe parcurs. Același manual interzice conductele de aerisire pe traseul de condens (altfel apa poate fi împinsă afară), cere ca traseul orizontal să nu depășească 20 m și, pentru conductele colectoare, ca acestea să fie cu 10 cm mai jos decât gura de evacuare a unității.
Pentru aparatele de perete, manualul Daikin FTXP e la fel de clar și mai scurt: furtunul de condens se montează cu pantă descendentă, sifoanele nu sunt permise, traseul se ține cât mai scurt, iar capătul furtunului nu se pune în apă. Manualul Mitsubishi pentru seria MSZ/MUZ-GS desenează chiar greșelile: ridicarea furtunului, ondularea lui („waving”), capătul scufundat în apă — toate trei sunt marcate ca scurgere de apă, iar la rigolă se cere o distanță de cel puțin 50 mm între capătul furtunului și apă.
| Cerință | Valoarea din manual | Sursa |
|---|---|---|
| Pantă minimă pe traseul de condens | peste 1/100, continuu | Mitsubishi PEFY-WP VMA-E |
| Sifon pe traseu | interzis | Mitsubishi PEFY-WP; Daikin FTXP |
| Traseu orizontal maxim | sub 20 m | Mitsubishi PEFY-WP VMA-E |
| Izolație pe țeava de condens | minimum 9 mm | Mitsubishi PEFY-WP VMA-E |
| Furtun de condens, aparat de perete | 15 mm diametru interior sau PVC rigid VP16 | Mitsubishi MSZ-A09/A12YV |
| Distanța capătului de apa din rigolă | cel puțin 50 mm | Mitsubishi MSZ/MUZ-GS |
Verificarea 4: aparatul e drept pe perete?
Dacă unitatea e montată înclinată spre partea opusă gurii de evacuare, apa nu ajunge la gură nici cu țeava perfectă. Manualul PEFY-WP spune direct ce se întâmplă: unitatea se montează în poziție orizontală, iar dacă partea cu gura de evacuare e montată mai sus, poate apărea scurgere de apă. La aparatele de perete nivela se pune pe placa de montaj, nu pe carcasă.
Manualul Mitsubishi pentru seria MSZ-A adaugă două reguli de traseu care se încalcă des: furtunul de condens se așază sub țeava de agent frigorific, nu peste ea, și nu trebuie să fie nici ridicat, nici ondulat.
Verificarea 5: pompa de condens, acolo unde există
Când nu se poate obține pantă — aparat montat sub nivelul punctului de evacuare, de exemplu în demisol sau pe un perete interior — se pune o pompă de condens. E o piesă activă, deci se poate strica, și atunci picură aparatul.
Ca să înțelegi limitele ei: fișa tehnică a pompei Sauermann Si-30, una dintre cele mai folosite la aparatele de perete, dă debit maxim 5,0 galoane/oră (circa 19 l/h), înălțime maximă de aspirație 10 ft (circa 3 m) și înălțime maximă de refulare 33 ft (circa 10 m), la care debitul scade la 1 galon/oră. Pompa are și un contact de siguranță normal închis, care oprește aparatul când apa depășește nivelul de alarmă — exact ca să nu curgă pe perete. Dacă aparatul tău se oprește singur și nu picură, e posibil să funcționeze tocmai acest contact: nu e defect, e avertisment.
Ce se poate preveni la montaj
Majoritatea scurgerilor de condens sunt decise în ziua montajului, nu în ziua în care apar. Patru lucruri care se cer de la început:
- Pantă continuă pe tot traseul de condens, verificată cu nivela, nu din ochi. Peste 1/100 e cifra din manual; mai mult nu strică.
- Nicio buclă, nicio ridicare, niciun sifon între aparat și punctul de evacuare. Sifonul la gura de evacuare e interzis explicit în manualul PEFY-WP.
- Izolație întreagă pe țeava de condens care trece prin interior și pe țeava de agent frigorific. Manualul Mitsubishi pentru seria MSZ/MUZ-GS cere înfășurarea furtunului de condens cu material izolant atunci când trece prin cameră.
- Proba cu apă, la recepție. Manualul PEFY-WP descrie procedura: se toarnă apă în tăviță cu o pompă de alimentare, se pornește evacuarea și se verifică printr-un furtun transparent că apa pleacă, fără scurgeri la îmbinări — iar la construcții noi, obligatoriu înainte de închiderea tavanului. La un aparat de perete, echivalentul e un litru de apă turnat în tăviță și urmărit până la capătul furtunului.
Lista completă a lucrurilor pe care le poți verifica singur după montaj e în articolul despre montajul făcut corect.
Întrebări frecvente
Picură doar când e foarte umed afară. E normal? Nu, dar e explicabil: la umiditate mare se produce mai mult condens, iar un traseu la limită (pantă aproape zero, gură parțial înfundată) cedează primul atunci. Cantitatea mai mare scoate la iveală o problemă care exista deja.
Am turnat o soluție de desfundat în țeavă. E în regulă? Nu recomandăm. Tăvița și racordul sunt din plastic subțire, iar soluțiile agresive atacă îmbinările lipite. Desfundarea se face mecanic și prin suflare, dinspre aparat spre exterior.
Aparatul picură și iarna, pe încălzire. Ce caut? În primul rând izolația de pe țeava de agent frigorific și condensul de la unitatea exterioară care intră pe același traseu. Manualul MSZ/MUZ-GS avertizează separat că în regiuni reci nu se folosește racordul de drenaj al unității exterioare, pentru că apa poate îngheța și blochează ventilatorul.
Cât de des trebuie curățată tăvița? Nu există o cifră universală în manuale; intervalul depinde de praf, animale în casă și cât de des se curăță filtrele. Practic, se face odată cu revizia — vezi ce se verifică la revizia de toamnă.
Surse
- Mitsubishi Electric, Installation Manual PEFY-WP20~50VMA-E — pantă peste 1/100, interdicția sifonului și a aerisirii, traseu orizontal sub 20 m, izolație 9 mm, montaj la nivel, proba de drenaj cu apă
- Daikin, manual de instalare FTXP20~35N5V1B9 — furtunul de condens (pantă descendentă, sifoane nepermise, traseu cât mai scurt, capătul furtunului nu se pune în apă) și izolația țevii (minimum 20 mm peste 30 °C și 80% umiditate, pentru a preveni condensul pe suprafața izolației)
- Mitsubishi Electric, Service Manual MSZ/MSY-GS09/12/15NA — prevenirea înghețării bateriei interioare, umiditate maximă 78% a aerului aspirat în regim de răcire
- Mitsubishi Electric, Installation Manual MSZ-GS09/12/15NA — traseele de condens greșite (ridicat, ondulat, capăt scufundat), distanța de 50 mm la rigolă, izolarea furtunului în cameră, racordul de drenaj exterior în regiuni reci
- Mitsubishi Electric, Installation Manual MSZ-A09/A12YV — furtun de 15 mm diametru interior sau PVC VP16, furtunul sub țeava de agent frigorific, fără ridicări și ondulări
- Sauermann, catalog tehnic — pompa de condens Si-30 — debit maxim 5,0 gph, aspirație 10 ft, refulare 33 ft la 1 gph, contact de siguranță normal închis
O pată pe perete costă mai mult decât o desfundare. Dacă aparatul tău picură acum, se poate stabili cauza la fața locului, în ordinea de mai sus — service la Timișoara, programare prin pagina de contact.
