Igienizarea aparatului de aer condiționat: când, de ce și ce presupune

Aparatul merge, răcește, dar când pornește simți un miros dulceag-acru, ca de pivniță. Sau cineva din casă începe să strănute de fiecare dată când e pornit. Amândouă înseamnă același lucru: în aparat s-a instalat un biofilm care ar fi trebuit curățat de mult.

De unde vine mirosul

Un aparat de aer condiționat, în regim de răcire, condensează apa din aer pe bateria de răcire. Apa curge în tavă și de acolo afară, prin furtunul de condens. Numai că bateria rămâne umedă ore în șir, iar prin ea trece tot praful din cameră — inclusiv particulele organice: scame, celule de piele, polen, grăsime de la gătit.

Praf plus umezeală plus întuneric plus 20 de grade înseamnă un mediu în care mucegaiurile și bacteriile se dezvoltă fără efort. Se formează un strat lipicios pe lamele bateriei și pe pereții tăvii de condens. Aerul pe care îl respiri trece prin el de fiecare dată.

Spălarea filtrelor nu e igienizare

Aici se face cel mai des confuzia. Sunt două lucruri diferite:

Filtrele sunt cele două site de plastic pe care le scoți singur, ridicând masca din față. Se spală cu apă călduță și puțin detergent, se usucă bine și se pun la loc. Se face o dată la 2–4 săptămâni în sezon, dureaza cinci minute și nu ai nevoie de nimeni. Un filtru înfundat taie din debitul de aer și crește consumul cu 5–15%.

Igienizarea înseamnă curățarea a ceea ce e în spatele filtrelor: bateria de răcire, tava de condens, ventilatorul tangențial și traseul de drenaj. Acolo nu ajungi cu o cârpă și nu se rezolvă cu un spray cumpărat de la supermarket.

Ce presupune o igienizare făcută corect

1. Demontarea măștii și acoperirea peretelui cu o husă de colectare, ca apa murdară să nu ajungă pe mobilă.
2. Spumă enzimatică pe baterie, lăsată să acționeze. Enzimele desfac biofilmul; un detergent obișnuit doar îl întinde.
3. Clătire sub presiune controlată. Lamele bateriei sunt din aluminiu subțire — prea multă presiune le îndoaie și atunci aparatul rămâne cu o zonă moartă pentru totdeauna.
4. Curățarea ventilatorului tangențial — cilindrul cu palete din spatele bateriei. E partea cea mai laborioasă și prima care se sare când cineva se grăbește. Dacă rămâne murdar, mirosul revine în două săptămâni.
5. Tava și furtunul de condens, suflate și dezinfectate. Aici se adună mâlul care blochează scurgerea.
6. Verificarea presiunilor și a diferenței de temperatură, ca să se vadă dacă aparatul mai are agent frigorific cât trebuie.

Durează, pentru un aparat de perete obișnuit, între o oră și o oră și jumătate. Dacă cineva termină în douăzeci de minute, a spălat filtrele.

Când se face

Cel mai bun moment e primăvara, înainte de primul sezon de răcire — în martie sau aprilie. Aparatul a stat oprit sau a mers pe încălzire toată iarna, iar ce a rămas umed în el din vara trecută a avut timp să se dezvolte.

Pentru un apartament obișnuit, o dată pe an e suficient. Se face mai des în trei situații: dacă în casă se gătește mult și aparatul e aproape de bucătărie, dacă sunt animale de companie, sau dacă cineva din casă are alergii ori astm.

Semne că nu mai poți amâna

• Miros la pornire, care se atenuează după câteva minute.
• Aparatul picură pe perete — de obicei drenaj înfundat.
• Răcește vizibil mai slab decât anul trecut, la aceeași temperatură setată.
• Se aude un zgomot nou, ca un fâlfâit — ventilatorul dezechilibrat de depuneri.
• Praf negru suflat pe pereți sau pe mobila de sub aparat.

Ce nu rezolvă igienizarea

Merită spus și pe dos, ca să nu plătești pentru ceva ce nu se rezolvă așa. Igienizarea nu repară o pierdere de agent frigorific, nu compensează un aparat subdimensionat pentru cameră și nu vindecă un montaj făcut prost. Dacă aparatul răcește slab și după curățare, problema e în altă parte — de obicei presiune scăzută, adică o scurgere care trebuie găsită și reparată, nu doar completată.

Facem igienizare și mentenanță pentru aparate de aer condiționat în Timișoara, indiferent cine le-a montat. Programează o verificare.